Cam asa s-ar traduce pe scurt ce se intampla la Galati cu proiectul “Unda Verde”.

Sunt cateva posibilitati de ce sistemul nu merge.

  1. Ca si cu logo-ul ANAF de 70 miliarde lei (vechi), care s-ar face in 20 minute, probabil si in cazul asta, e doar o acoperire pentru a se sustrage niste bani dintr-un fond (fie el romanesc sau al europenilor)
  2. Sistemul e prost pentru ca programatorii care l-au facut sunt … se subintelege.
  3. Sistemul merge, doar ca inteligenta semafoarelor nu e chiar atat de inteligenta.

Pe hartie suna incredibil de bine. Cica exista senzori care vad cate masini sunt pe o portiune de drum, cu ce viteza se deplaseaza, cati pietoni sunt la un semafor sau urmeaza sa fie, si in final sistemul sa stie sa faca semafoarele verde/rosu in asa fel incat sa nu mai existe rosu niciodata. Mereu sa treci pe verde, fie pieton sau sofer.

Mai nu zic ca e minciuna, asta se poate face. Intr-adevar, e un sistem foarte complex care ar lua ceva timp sa se dezvolte. Dar se poate.

Numai ca sistemul instalat la Galati nu e nici macar pe-aproape de asa ceva. Dupa cum am spus, e un sistem de 2 lei, cumparat pe mai multi lei, si diferenta e intr-un cont al vreunui hot. Sau sistemul e slab, din cauza programatorilor, pieselor, etc. Una din astea 2.

Eram foarte entuziasmat de acest sistem, abia asteptam sa se monteze. Din prima zi am fost dezamagit total. Doar ca dupa cateva zile de dezamagire continua, si dupa multe comentarii citite pe net, mai negative decat ale mele, intr-un final m-am plictisit de dezamagire si-am transformat totul intr-o comedie. Asa ca in loc sa ma supar, enervez, injur sau ce mai fac soferii atunci cand li se face un semafor nou instalat, rosu, si nu e nici pieton nici masina in intersectie, NIMIC, prefer ca atunci cand mi se intampla sa ma amuz sau sa ma concentrez pe altceva. E mai sanatos.

Din testele mele repetate, drumul meu zilnic, la aceeasi ora, pe acelasi traseu, aceeasi distanta (~6.5km), dureaza cu aproximativ 5 minute mai mult (+-).

Si din ce-am citit pe net, si pentru pietoni e la fel, dureaza mai mult timp sa ajungi din pct A in pct B, pe jos, tinand cont ca acum stai mai mult la semafor decat inainte.

Pe langa asta, datorita noilor semafoare care stau stupid pe rosu, acum exista noi rute/zone unde se creeaza cozi interminabile de masini.

Ah, n-am vorbit de vechile probleme. Nu s-au rezolvat. Stai la fel de mult la vechile semafoare, in locurile foarte circulate unde nu exista semafor si stai la “cedeaza” de innebunesti, tot nu exista semafor/sens, stai la fel de mult la “cedeaza”.

 

In final, primaria a cheltuit o mica avere pentru a monta un sistem care ingreuneaza traficul, NU rezolva problemele vechi, in schimb CREEAZA noi probleme.

Inteligent, nu!?

Salut!

Ce ciudat e! Ce ciudat se “simte” să scriu aceste rânduri.

Îmi tot spun de ani de zile să renunț la acest blog, și să pun un homepage de-ăla static cu “Ăsta-s eu, asta fac, așa mă numesc, asta-mi e poza” și cam atât.

Exceptând un articol acum vreo 2 ani, altul acum 3 ani, n-am mai scris pe blog. Nici înainte nu scriam prea des, dar măcar scriam când aveam chef / ceva de spus.
Și acum mai am multe de spus. Mi-au plăcut foarte mult zilele când scriam pe blog. Oarecum îmi pare rău că n-am continuat, dar na, multe s-au schimbat.

Oricum, spuneam că e ciudat. Înainte intram aici, în editorul ăsta de la WordPress, și începeam să scriu. Și scriam. Și-mi plăcea. Și la final postam ce scriam, nepăsându-mi de cine vede și dacă-și face vreo părere proastă despre mine. Eram eu, îmi plăcea cum eram și nu-mi păsa de părerile celorlalți.

Acum, în timp ce scriu aceste rânduri, îmi vin în minte idei gen: Hm, dacă o citi x-ulescu sau x-uleasca, oare ce părere își face despre mine?

Nu spun că sunt fals, sau că-mi e teamă să arat ce sunt, dar un pic mă duce gândul spre a spune că astea-s copilării. Că nu interesează pe nimeni ce scriu, și că-mi pierd timpul scriind asta.
Dar la un moment dat poate că mă descărcam prin textele scrise aici, poate că-mi făcea mare plăcere să scriu aici. Și cum nu-mi păsa de părerile celorlalți prea mult, nu căutam faimă sau mai știu eu ce, puteam scrie lejer cât vreau, ce vreau.

Concluzia finală e că am ajuns la o anumită vârstă (vai ce fel sună asta, de parcă au trecut 50 de ani). Oricum, ar fi un pic ciudat să scriu aici anumite chestii, și în viitor să mă duc la un interviu (pentru un job) și să-mi scoată în evidență ceva scris aici.
Nu pot scrie aici că fumez marijuana, și după aia să mă duc să mă angajez ca și profesor, sau ceva care daca ai fuma marijuana ar dăuna exemplului pe care-l dai.

Oricum, mi s-a întâmplat la un interviu să mi se spună “Hei, pe LinkedIn la poza ta de profil am văzut că ești la munte. Îți place muntele? Nu de alta, dar noi avem nevoie de oameni stabili, nu de oameni cu pasiuni care să ceară concediu că vor să plece la munte. Noi îți dăm telefon și laptop, și la orice oră trebuie să poți fi on”!

Ma mirat că nu mi-a zis “hei, am văzut la poza unui coleg de-al tău de pe facebook, de-acum 8 ani, că erați la un concert beți. Tu bei? Că la noi nu se permite să vii beat la muncă”
De parcă are vreo relevanță una cu alta! Munca-i muncă, timpul liber e timp liber. Nu-s legate una cu alta.

Fie, concluzia finală e că s-a dus ce-a fost odată, nu mai pot scrie despre ce vreau. S-ar spune că acum sunt mai responsabil, nu-mi mai permit să-mi bag chestii în gurile celor de la conducere când mai adaugă vreo taxă, sau în a vecinului care mereu mă blochează în fiecare duminică dimineață.

Oricum, mi-ar place să mai pot face asta cum o făceam odată. Doar că nu mi-ar mai place ca acele articole să fie asociate cu numele meu. Nu de alta, dar unii oameni înțeleg un pic diferit sinceritatea și libertatea de exprimare.

Tot de câțiva ani am și ideea de-a deschide un nou blog, în anonimat, pe care să pot scrie liber. Poate într-o zi … :)

PS: Anul ăsta, mai spre toamnă, se fac 10 ani de când am scris primul articol pe primul meu blog (nu aici :) ). Wow, ce fel trece timpul!

Citeam pe aici cum că Sony s-a retras din business-ul cu personal computer (mai pe românește: Sony nu mai face calculatoare d-alea vechi cu unitate centrală + monitor + tastatură și mouse)

În ultimele 8 trimestre ale anilor (mai exact în ultimii 2-3 ani) toți giganții creatori de pc-uri au încasat scăderi din ce în ce mai mari în domeniul “personal computer”.
AKA oamenii nu mai cumpără calculatoare!

Asus, HP, Acer, Dell, etc sperau că odată cu terminarea suportului pentru Windows XP oamenii vor cumpăra calculatoare mai puternice, să poată instala noile sisteme de operare.

notebook_vs_desktop_01Corect, oamenii CUMPĂRĂ “mașini de calcul” mai puternice, dar nu calculatoare. Cumpără telefoane Quad Core cu frecvențe peste 2 GHz, cumpără tablete cu câte 2 GB de ram, cumpără ultrabook-uri cu baterii ce țin peste 8 ore.
Sau dacă vor ceva mai puternic de-atât, se orientează către un laptop de-ăla model vechi (mă refer că e gros, greu și mare cât casa) cu performanțe foarte bune (8 gb ram, plăci video foarte puternice cu 2gb ram, hdd-uri de peste 1 tb + ssd-uri pe același sistem)
SAU în cazurile extreme, lumea-și cumpără câte un calculator old-style pentru muncă ceva mai dificilă. Rare cazuri!

E și normal! Evoluție frate, nu alta!
Mă mir de ăia se întreabă “de ce?”!
Nu e logic să se întâmple așa?

Trăim în era în care Google oferă 1TB de stocare cu vreo ~30 lei pe lună. Sau cu vreo 6 lei pe lună pentru 100GB. Viteze acceptabile.
RDS lansează Digi Storage, tot un web drive dar cu viteze metropolitane (ai net de 1gbps? ai ssd? atunci o să uploadezi/downloadezi cu sute de mega pe secundă)

Poze, video, programe, etc: le iei, le pui pe cloud și le poți accesa ca o partiție (sau 2, 3) pe orice device vrei tu. Fie el telefon, laptop, pc, tabletă.

Nu mai avem nevoie de hdd-uri!

Cu performanța ne descurcăm. Orice laptop nou până-n 1500 lei e îndeajuns de performant pentru ce facem noi în fiecare zi.

De ce să ne mai cumpărăm pc-uri? Nimeni nu-și mai cumpără, de nou, PC. Sau mă rog, numărul celor care fac asta scade pe zi ce trece!

În curând PC vor avea doar cei care CHIAR AU NEVOIE de el. PC se vor numi acele stații de lucru cu putere foarte mare care există doar ca server sau prin firme de editare grafică/etc.

Pentru segmentul HOME, nu vor mai exista PC-uri. Și asta în cel mai scurt timp.
Și chiar și-n firme, de orice fel, or să fie în curând majoritatea înlocuite cu laptopuri sau variații. Dar nu PC-uri old style.

E normal să scadă piața PC-urilor! Nimeni nu le mai vrea! Nimeni nu le mai cumpără! Majoritatea ne descurcăm cu un laptop sau vreo tabletă.

Majoritatea vor să scape de gălăgia unui PC, de locul ocupat de el, de firele care nu se mai termină și nu avem pe unde să le mai ascundem. Majoritatea este bucuroasă când scapă de așa ceva!

Și ca o continuare a titlului:

Portabilele sunt viitorul (telefoane, tablete, ultrabook-uri). Și nu neapărat pentru că sunt portabile. Ci pentru că ocupă puțin spațiu și tendința e către mai mic, nu către mai mare!

*Continuarea articolelor “Statul, cel mai mare cămătar!” și “Care-i legătura dintre Casa de asigurări de SĂNĂTATE și banii intrați în contul tău!?“. E ca și cum ar veni mafia la tine la ușă să-ți spună: Vrei să ieși din casă? Atunci dă-mi lunar 16% din veniturile tale, iar eu te voi lăsa să ieși afară [...]

În ultimul articol am scris despre faptul că atunci când ai un câștig de 162 lei, ție-ți revin de fapt doar 100 lei. Restul de 62 lei se duc la stat. Asta înseamnă că aproape 40% din câștigurile tale se duc la stat. Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici, ci despre legătura dintre [...]

Să spunem că ai un câștig online de 162 lei. Ca să poți scoate banii pe card, trebuie să plătești la Casa de Asigurări de Sănătate impozitul pe venit la acei bani. De 16%. Se numește Impozit pe venit final. Bun. 16% din 162 lei înseamnă puțin peste 25 lei. Din 162 lei îți mai [...]

Din păcate nu există nici un grafic (vizual), dar există 2 vârste la care se spune (din studii: aici, aici și aici) că suntem cei mai fericiți: vârsta de 23 și de 69 de ani. Imediat cum am văzut cele 2 vârste, mi-am și dat seama de ce. Suntem mici, învățăm. Ne mărim, ne dau [...]

Beta e a 2-a literă a alfabetului grecesc. Beta mai înseamnă și stadiul în care un produs software a fost finalizat, și e în perioada de testare, unde i se află erorile și i se corectează. Stadiul de perfecționare. Eu am folosit incredibil de multe programe în stadiu beta. De fapt lăsați-mă să mă corectez: [...]

Îmi plac filmele horror. Jocurile horror. Îmi plac chestiile înspăimântătoare. În mare, îmi place să mă sperii. Nu am înțeles niciodată de ce. Până acum. Văzusem un video pe youtube și am început să înțeleg de ce-mi place atât de mult orice chestie înspăimântătoare. Cică oamenii cărora le plac filmele horror au o personalitate mai [...]

O blogăriță pe care eu o am la suflet (nu de alta, dar dacă nu spun asta îmi pierd partenerul de alergat ) a scris un articol intitulat “23 de lucruri ce merită să le faci într-o viață sau cel mai bine zilnic:” (link aici) ***Și din prea mult timp liber, am dat niște reply-uri [...]