Google sunt inteligenți. Sau nu.

Pe scurt. Google e un motor de căutare. Adică scrii ceva într-un input pe site-ul lor, și ei îți returnează rezultate conform căutării tale.

Ca sa facă asta, ei au servicii în spate care non stop caută pe internet, ia fiecare pagină în parte, o scanează și o adaugă într-o bază de date de-a lor, locală.
Dar ținând cont că internetul e mare (ca spațiu în primul rând), ei nu pot salva chiar tot. Așa că salvează în mare parte doar textul de pe pagină.

Dar ce faci când în loc de
<p>Here is some interesting, and searchable content...</p>
ai
<someTag>{{crazyDynamicContent}}</someTag>

Google când scanează pagina ta, știe că acel p înseamnă un paragraf, și îți indexează textul dinăuntru.
Dar când în loc de p ai someTag iar în loc de some text ai {{someVarHere}} Google nu va mai ști ce să indexeze. Așa că o ia un pic razna și ori îți indexează aiurea ori deloc.

Problema cea mai mare e că nu de mult ei au scos pe piață o librărie JavaScript (Angular JS) care face un site foarte dinamic. Atât de dinamic încât, la scurt timp, și-au dat seama că e prea dinamic, chiar și pentru ei.
Iar acum se vaită peste tot cum că internetul a luat-o razna, că developerii folosesc JavaScript în exces, și că nu e bine, iar JS o să moară în curând (ca și Java Applets, Flash)

Hai să recapitulăm:

  • Google scoate pe piață un produs prin care dezvolți o pagină web să nu mai arate deloc ca o pagină (adica la page load, să nu mai încarce deloc text / html, să încarce numai ciudățenii, iar restul (textul propriu zis, pagina propriu zisă, va fi randată după aceea, de produsul lor).
  • Lumea începe să folosească produsul foarte des.
  • Google începe să se plângă deoarece developerii folosesc produsul lor și strică web-ul, iar ei nu mai pot indexa paginile web corect, pentru că nu mai arată ca pagini web.
  • Google dă vina pe programatori că folosesc JavaScript în exces, și că ar trebui să nu mai facă asta.

Păi stai puțin. Ne dai un produs, începem să-l folosim, după care ne faci proști că-l folosim, și că-ți stricăm ție treburile!?

Pai tu nu te-ai gândit la treaba asta când ai scos produsul pe piață? Ntz ntz ntz…

Cam asa s-ar traduce pe scurt ce se intampla la Galati cu proiectul “Unda Verde”.

Sunt cateva posibilitati de ce sistemul nu merge.

  1. Ca si cu logo-ul ANAF de 70 miliarde lei (vechi), care s-ar face in 20 minute, probabil si in cazul asta, e doar o acoperire pentru a se sustrage niste bani dintr-un fond (fie el romanesc sau al europenilor)
  2. Sistemul e prost pentru ca programatorii care l-au facut sunt … se subintelege.
  3. Sistemul merge, doar ca inteligenta semafoarelor nu e chiar atat de inteligenta.

Pe hartie suna incredibil de bine. Cica exista senzori care vad cate masini sunt pe o portiune de drum, cu ce viteza se deplaseaza, cati pietoni sunt la un semafor sau urmeaza sa fie, si in final sistemul sa stie sa faca semafoarele verde/rosu in asa fel incat sa nu mai existe rosu niciodata. Mereu sa treci pe verde, fie pieton sau sofer.

Mai nu zic ca e minciuna, asta se poate face. Intr-adevar, e un sistem foarte complex care ar lua ceva timp sa se dezvolte. Dar se poate.

Numai ca sistemul instalat la Galati nu e nici macar pe-aproape de asa ceva. Dupa cum am spus, e un sistem de 2 lei, cumparat pe mai multi lei, si diferenta e intr-un cont al vreunui hot. Sau sistemul e slab, din cauza programatorilor, pieselor, etc. Una din astea 2.

Eram foarte entuziasmat de acest sistem, abia asteptam sa se monteze. Din prima zi am fost dezamagit total. Doar ca dupa cateva zile de dezamagire continua, si dupa multe comentarii citite pe net, mai negative decat ale mele, intr-un final m-am plictisit de dezamagire si-am transformat totul intr-o comedie. Asa ca in loc sa ma supar, enervez, injur sau ce mai fac soferii atunci cand li se face un semafor nou instalat, rosu, si nu e nici pieton nici masina in intersectie, NIMIC, prefer ca atunci cand mi se intampla sa ma amuz sau sa ma concentrez pe altceva. E mai sanatos.

Din testele mele repetate, drumul meu zilnic, la aceeasi ora, pe acelasi traseu, aceeasi distanta (~6.5km), dureaza cu aproximativ 5 minute mai mult (+-).

Si din ce-am citit pe net, si pentru pietoni e la fel, dureaza mai mult timp sa ajungi din pct A in pct B, pe jos, tinand cont ca acum stai mai mult la semafor decat inainte.

Pe langa asta, datorita noilor semafoare care stau stupid pe rosu, acum exista noi rute/zone unde se creeaza cozi interminabile de masini.

Ah, n-am vorbit de vechile probleme. Nu s-au rezolvat. Stai la fel de mult la vechile semafoare, in locurile foarte circulate unde nu exista semafor si stai la “cedeaza” de innebunesti, tot nu exista semafor/sens, stai la fel de mult la “cedeaza”.

 

In final, primaria a cheltuit o mica avere pentru a monta un sistem care ingreuneaza traficul, NU rezolva problemele vechi, in schimb CREEAZA noi probleme.

Inteligent, nu!?

Salut!

Ce ciudat e! Ce ciudat se “simte” să scriu aceste rânduri.

Îmi tot spun de ani de zile să renunț la acest blog, și să pun un homepage de-ăla static cu “Ăsta-s eu, asta fac, așa mă numesc, asta-mi e poza” și cam atât.

Exceptând un articol acum vreo 2 ani, altul acum 3 ani, n-am mai scris pe blog. Nici înainte nu scriam prea des, dar măcar scriam când aveam chef / ceva de spus.
Și acum mai am multe de spus. Mi-au plăcut foarte mult zilele când scriam pe blog. Oarecum îmi pare rău că n-am continuat, dar na, multe s-au schimbat.

Oricum, spuneam că e ciudat. Înainte intram aici, în editorul ăsta de la WordPress, și începeam să scriu. Și scriam. Și-mi plăcea. Și la final postam ce scriam, nepăsându-mi de cine vede și dacă-și face vreo părere proastă despre mine. Eram eu, îmi plăcea cum eram și nu-mi păsa de părerile celorlalți.

Acum, în timp ce scriu aceste rânduri, îmi vin în minte idei gen: Hm, dacă o citi x-ulescu sau x-uleasca, oare ce părere își face despre mine?

Nu spun că sunt fals, sau că-mi e teamă să arat ce sunt, dar un pic mă duce gândul spre a spune că astea-s copilării. Că nu interesează pe nimeni ce scriu, și că-mi pierd timpul scriind asta.
Dar la un moment dat poate că mă descărcam prin textele scrise aici, poate că-mi făcea mare plăcere să scriu aici. Și cum nu-mi păsa de părerile celorlalți prea mult, nu căutam faimă sau mai știu eu ce, puteam scrie lejer cât vreau, ce vreau.

Concluzia finală e că am ajuns la o anumită vârstă (vai ce fel sună asta, de parcă au trecut 50 de ani). Oricum, ar fi un pic ciudat să scriu aici anumite chestii, și în viitor să mă duc la un interviu (pentru un job) și să-mi scoată în evidență ceva scris aici.
Nu pot scrie aici că fumez marijuana, și după aia să mă duc să mă angajez ca și profesor, sau ceva care daca ai fuma marijuana ar dăuna exemplului pe care-l dai.

Oricum, mi s-a întâmplat la un interviu să mi se spună “Hei, pe LinkedIn la poza ta de profil am văzut că ești la munte. Îți place muntele? Nu de alta, dar noi avem nevoie de oameni stabili, nu de oameni cu pasiuni care să ceară concediu că vor să plece la munte. Noi îți dăm telefon și laptop, și la orice oră trebuie să poți fi on”!

Ma mirat că nu mi-a zis “hei, am văzut la poza unui coleg de-al tău de pe facebook, de-acum 8 ani, că erați la un concert beți. Tu bei? Că la noi nu se permite să vii beat la muncă”
De parcă are vreo relevanță una cu alta! Munca-i muncă, timpul liber e timp liber. Nu-s legate una cu alta.

Fie, concluzia finală e că s-a dus ce-a fost odată, nu mai pot scrie despre ce vreau. S-ar spune că acum sunt mai responsabil, nu-mi mai permit să-mi bag chestii în gurile celor de la conducere când mai adaugă vreo taxă, sau în a vecinului care mereu mă blochează în fiecare duminică dimineață.

Oricum, mi-ar place să mai pot face asta cum o făceam odată. Doar că nu mi-ar mai place ca acele articole să fie asociate cu numele meu. Nu de alta, dar unii oameni înțeleg un pic diferit sinceritatea și libertatea de exprimare.

Tot de câțiva ani am și ideea de-a deschide un nou blog, în anonimat, pe care să pot scrie liber. Poate într-o zi … :)

PS: Anul ăsta, mai spre toamnă, se fac 10 ani de când am scris primul articol pe primul meu blog (nu aici :) ). Wow, ce fel trece timpul!

Citeam pe aici cum că Sony s-a retras din business-ul cu personal computer (mai pe românește: Sony nu mai face calculatoare d-alea vechi cu unitate centrală + monitor + tastatură și mouse) În ultimele 8 trimestre ale anilor (mai exact în ultimii 2-3 ani) toți giganții creatori de pc-uri au încasat scăderi din ce în [...]

*Continuarea articolelor “Statul, cel mai mare cămătar!” și “Care-i legătura dintre Casa de asigurări de SĂNĂTATE și banii intrați în contul tău!?“. E ca și cum ar veni mafia la tine la ușă să-ți spună: Vrei să ieși din casă? Atunci dă-mi lunar 16% din veniturile tale, iar eu te voi lăsa să ieși afară [...]

În ultimul articol am scris despre faptul că atunci când ai un câștig de 162 lei, ție-ți revin de fapt doar 100 lei. Restul de 62 lei se duc la stat. Asta înseamnă că aproape 40% din câștigurile tale se duc la stat. Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici, ci despre legătura dintre [...]

Să spunem că ai un câștig online de 162 lei. Ca să poți scoate banii pe card, trebuie să plătești la Casa de Asigurări de Sănătate impozitul pe venit la acei bani. De 16%. Se numește Impozit pe venit final. Bun. 16% din 162 lei înseamnă puțin peste 25 lei. Din 162 lei îți mai [...]

Din păcate nu există nici un grafic (vizual), dar există 2 vârste la care se spune (din studii: aici, aici și aici) că suntem cei mai fericiți: vârsta de 23 și de 69 de ani. Imediat cum am văzut cele 2 vârste, mi-am și dat seama de ce. Suntem mici, învățăm. Ne mărim, ne dau [...]

Beta e a 2-a literă a alfabetului grecesc. Beta mai înseamnă și stadiul în care un produs software a fost finalizat, și e în perioada de testare, unde i se află erorile și i se corectează. Stadiul de perfecționare. Eu am folosit incredibil de multe programe în stadiu beta. De fapt lăsați-mă să mă corectez: [...]

Îmi plac filmele horror. Jocurile horror. Îmi plac chestiile înspăimântătoare. În mare, îmi place să mă sperii. Nu am înțeles niciodată de ce. Până acum. Văzusem un video pe youtube și am început să înțeleg de ce-mi place atât de mult orice chestie înspăimântătoare. Cică oamenii cărora le plac filmele horror au o personalitate mai [...]