PS (mutat de la sfârșit la început!): Am scris cam mult. Am încercat să-l fac mai scurt dar din păcate nu mi-a ieșit. Ținând cont că văd foarte multe relații de tot căcatul și foarte multe mentalități tâmpite, cred că merită timpul să-l citești (cu atenție!) pe tot!

Să vorbim puțin despre relațiile (de dragoste) dintre oameni. Nu știu cât de bine m-oi pricepe la acest capitol, dar măcar încerc să-mi expun niște idei. Sper să reușesc să vă fac să înțelegeți în mod corect ce vreau să transmit.

Așa, să începem! Voi v-ați gândit vreodată ce înseamnă cu adevărat dragostea (romantică, nu aia de mamă)? Știu că v-ați gândit, dar ați făcut-o serios?
V-ați gândit ce înseamnă o relație? Sau ce înseamnă pentru voi o relație (serioasă)!?
Sau de ce sunteți atrași de o anumită persoană și cum se creează o relație.
Sau de ce sunt foarte multe relații instabile, adică majoritatea persoanelor au relații multe și scurte (asta m-a zăpăcit pe mine:P ).
Sau cum ajung două persoane să se căsătorească, și cum de reușesc să stea împreună o viață întreagă.
Alte întrebări ar fi: de ce unele relații sunt bazate pe încredere și comunicare, altele sunt materialiste (adică cineva stă cu altcineva doar pentru că îi oferă condiții), altele sunt degeaba (am văzut relații care să mor dacă am înțeles legătura între persoanele respective :| – nici măcar ei nu au înțeles-o), etc etc etc.
Pot continua cu întrebările la infinit. N-are rost!

Bun. Nu pot spune neapărat că m-am documentat prea mult, dar totuși am făcut-o cât de cât și mi-am făcut niște idei, pe care le voi expune în rândurile ce vor urma.

Căutăm neîncetat persoana potrivită!

În primul rând noi, ca specie (că suntem o specie, nu?), căutăm sa ne înmulțim. Deci probabil cel mai important instinct al nostru e reproducerea. De aici rezultă că mereu căutăm perechea potrivită. Mulți o mai caută chiar și după căsătorie. De-aia apare infidelitatea, divorțurile sau altele.

Suntem persoane diferite, deci avem gusturi diferite. De-aia unora le plac blondele, altora roșcatele. Sau unora piticele, altora cele mai înalte, sau cu picioare mai lungi.
Dar, cu toate astea, toți căutăm un lucru comun la perechea potrivită (pe care, după cum am mai spus, o căutam zi de zi, secundă cu secundă, chiar dacă nu ne dăm seama. Unii o caută chiar o viață-ntreagă). Acel lucru ar fi inteligența.
Toți căutăm persoane inteligente, cu care să ne căsătorim și sa avem copii. Pentru ca ăsta ne e instinctul de care nu putem scăpa. Vrem să fie inteligente pentru că asta înseamnă evoluția speciei în bine (mă repet, totul se face inconștient, deci chiar dacă nu-ți dai seama, așa e)

Mă rog, de asta se leagă și preferințele de genul culoarea părului, înălțime, ce stil de muzică ascultă, cum se îmbracă, din ce familie provine, ce fel de prieteni are.
Ah, un alt amănunt destul de important e că noi căutăm și sănătate la acea persoană.

În principal e foarte foarte simplu: Căutăm mereu perechea potrivită, ghidați de un instinct de supraviețuire a speciei. Inconștient, alegem această persoană după niște criterii comune, cum ar fi inteligența, sănătatea și frumusețea.

Nu risc să fac un articol kilometric, deci mă opresc aici cu subiectul ăsta chiar dacă mai era de discutat, și trec la următorul.

Cât de mult ține dragostea adevărată și cum de mai stăm împreună chiar dacă dragostea dispare?

Știam mai demult asta și mi s-a confirmat și din documentația făcută recent. Dragostea aia nebună (ca la începutul relației, când te-ai îndrăgostit și simțeai că fără persoana iubită nu poți trăi) nu durează prea mult timp. Din câte știam eu cică vreo doi ani. Eu spun ca ține chiar mai puțin, pentru că deja după un an ar trebui să vă cunoașteți destul de bine și totul devine o obișnuință (sper că nu m-am exprimat greșit și-ați înțeles ce-am vrut să spun)

Anyway, după ce trece acel sentiment de atracție nebună (că de fapt asta e la început) și posibila dorință sexuală nebună, intervine un pas foarte important în relație. Aici e pasul când se decide dacă relația va continua sau nu. De obicei aici e momentul să spui “Te iubesc!” sau “La revedere!”
Se ajunge la momentul când ambele persoane observă că ceva nu merge, și se rupe relația, sau când ambele persoane văd că o duc foarte bine unul cu celălalt, că se înțeleg de minune, că pot continua fără probleme.

Bun, să vorbim de cei care continuă cu relația. De aici cam totul se bazează pe comunicarea dintre persoanele respective. Dar ceva foarte important de specificat e că din momentul ăsta, în timpul actului sexual se eliberează (sau se face schimb) de anumite substanțe, ca oxitocina și altele, care au rol să mențină atracția între cele două persoane.

Chiar dacă nu mai e aceeași dorință și dependență reciprocă (chiar obsesie), de acum ambii sunt maturi în gândire, și dacă se înțeleg bine prin comunicare și comportament, deja se poate trece mai departe, adică la căsătorie și eventual copii.

Atunci de ce apare infidelitatea, divorțul sau alte forme de înșelat?

Well, cazul prezentat mai sus e cel mai fericit. E cazul “suprem” aș putea spune. Dar în majoritatea cazurile nu se întâmplă așa.

Oamenii care au altceva în loc de creier se căsătoresc din alte motive. Unii se căsătoresc cu cineva doar pentru că are bani, chiar dacă nici măcar nu se simt atrași de respectiva persoană. Mulți cred că gândesc “lasă, învăț eu să-l iubesc”. WTF? Are you sure? /:)
Sincer acum, în majoritatea cazurile totul ține de chimia corpurilor, și dacă cele două corpuri/personalități nu se potrivesc ce se va întâmpla? Un exemplu ar fi: El, având bani, își ia de nevastă o bunăciune, doar pentru că arată bine pe bancheta din dreapta BMW-ului și pentru că se poate lăuda cu ea pe la nunți, petreceri, cluburi, etc. Ea e cu ochii după o altă “oportunitate” iar el, în tot timpul ăsta caută o alta, mai frumoasă ca cea cu care e momentan. Partea nașpa e că cică ei alcătuiesc o relație.

Finally, cam ce-am învățat din articolul ăsta?

Că noi, ca oameni, tot timpul căutăm persoana cu care să ne petrecem tot restul vieții și le sortăm după anumite criterii, unele personale, altele generale (cum ar fi frumusețea, inteligența). Când o găsim, ne îndrăgostim de ea și după ceva (mai mult sau mai puțin) timp ajungem la o răscruce de drumuri. Întreruperea relației (ca na, n-a mers) sau continuarea (asta poate însemna căsnicie)
Că nu e bine să ne facem o relație bazată pe interes, că pe viitor mai mult ca sigur nu va merge.

Un sfat pentru adolescenți, liceeni și ceva mai sus:

Încercați să faceți o relație serioasă și să căutați persoane cu care să vă simțiți bine, și-n același timp gândiți-vă pe plan îndelungat! Când intrați într-o relație imaginați-vă alături de acea persoană peste 1, 2 luni, 1, 2, 5, 10, 20 ani!
Cum arată viitorul? Puteți crea un viitor alături de acea persoană? Dacă da, atunci merită!
Dacă nu, well, puneți-vă o întrebare: “De ce mai stau cu el/ea dacă sunt sigur(ă) că nu va merge relația!?
Pentru aventură? Pentru asta nu e nevoie să puneți suflet și după aia să suferiți. Pentru că vă pare foarte simpatic(ă) persoana respectivă și-l/și-o vreți în pat? Dacă nu va merge relația și totuși ți-o tragi cu el/ea ori ești curvă ori nimfomană ori, în cazul băieților, imbecil!
Ce preferi? O relație serioasă bazată pe iubire și înțelegere reciprocă, sau o relație cu cineva doar pentru sex? Totul depinde de tine!

Aștept comentarii! Vreau să văd și părerea voastră!
Am dreptate? Nu am? Dacă n-am, unde crezi c-am greșit? Care e părerea (viziunea) ta în legătură cu relațiile?